Azi am avut un moment in care miile de bucati in care am fost sparta cu alte ocazii s-au spart in alte mii de bucati.
Cineva, cu zambetul pe buze, a aruncat pe geam, in ninsoarea de afara, 6 ani de munca si 8 ani de prietenie. Din mine.
Alerg prin vant sa mai prind cate ceva din tot ce a zburat.
Simt cum ma termin si incerc sa-mi imaginez cum as putea sa ma reincep.
Inca mai matur in urma mea in incercarea de a ma reconstrui.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
draga frida, nu te termini tu, doar o etapa de-a ta. e importanta distinctia. anii aia nu stau in ninsoare, se adauga pe rabojul intelepciunii. si vine o alta zi cu soare :)...
Trimiteți un comentariu